Industria muzicala, intre mit si realitate

Numele meu este Alin Dincă si sunt solist in formatia rock Trooper de mai bine de 20 de ani si DJ la Rock FM inca de la debutul radioului, din 2010. Toata lumea vorbeste frumos despre o posibila industrie muzicala in Romania. Prin urmare, simt ca mi-a revenit mie sarcina ingrata de a sublinia o serie de aspecte negative ale acestei povesti.

Ne place sa credem ca facem parte dintr-un sistem mai mare decat este cu adevarat. Industria muzicala din Romania este in stadiu incipient. Traversam un moment in care pe plan mondial industria sufera transformari si ajustari majore. Exista noi si necunoscute probleme chiar si in mediile care pana acum dictau mersul lucrurilor. Romania a inceput sa construiasca o industrie exact in momentul in care, la nivel international, totul capata o alta forma. Deriva si iluzia sunt la putere in lumea muzicala de la noi. Se poate vedea pe scenele multor festivaluri, se poate asculta la radiouri si se poate observa la toate posturile TV.

Pana cu putin timp in urma, Romania producea constant un numar urias de artisti din plastic. Artisti care nu pot de fapt sa vanda bilete, artisti care nu pot sa sustina concerte live, artisti care nu au consistenta. Ii cunoastem cu totii. Interesele au fost financiare si atat. Nimeni nu isi mai dorea sa “lase in urma” o mostenire artistica. Mecanismul ne este familiar si el – casele de discuri mana in mana cu organizatorii de concerte au impus o scena bolnava si falsa. Cu atat mai mult putem aprecia curajul unui numar mic de organizatori care au riscat si au ridicat festivaluri serioase – vezi Artmania, dar nu numai. Insa, dupa zeci de ani in care nimic nu a decurs normal, formatiile au pierdut cumva traseul firesc al promovarii, al directiei muzicale si al intregii suite care ajuta un act artistic sa se concretizeze. Unele radiouri ofera in aceasta clipa varianta ca trupele tinere sa-si promoveze muzica. Atat in FM, cat si pe platformele online. Ne-am fi inchipuit ca lupta sa fie acerba. Adevarul trist este ca interesul si motivatia pe care le resimtim, noi cei din radiouri, din partea formatiilor tinere atunci cand li se iveste o astfel de ocazie, sunt la un nivel ingrijorator de insignifiant. Trupele/muzicienii asteapta pasivi sa fie descoperiti, chemati, promovati, lansati de mass media. Intr-o epoca a internetului, in Romania inca se mai asteapta ca cineva sa vina sa te descopere in sala de repetitie.

De aici apare sindromului muzicianului nedreptatit. Sindromul muzicianului care sta pe internet, insa nu sa promoveze muzica sa, ci sa injure orice alt artist care este vizibil, orice festival care nu il invita, orice club care nu ii deschide din oficiu usa. Dupa cum vorbeam cu un bun prieten, si un fin analist al scenei muzicale, Dan Fintescu, un muzician nu poate sa se planga dupa ce o piesa scrisa de el nu a reusit sa intre pe radio. Dupa ce ai compus 500 de cantece si nu ai reusit cu niciunul poti sa te gandesti ca ai suferit un esec. Nu poti avea pretentia ca dupa ce ai compus cateva piese in toata viata sa pleci in turneu cu Metallica. Insa exact cum se intampla si in alte domenii, multi dintre muzicienii tineri nu mai au rabdare “sa creasca”. Vor ca peste noapte sa castige milioane de euro si sa fie headlineri la cele mai mari festivaluri. De aici si chinul acestei industrii de a se stabiliza cumva, de a prinde o forma.

Toata lumea discuta despre “scena muzicala”, despre “industria muzicala”, insa nimeni nu cauta sa ii invete pe muzicieni, indiferent de varsta, cum trebuie sa se promoveze, cum trebuie sa se straduiasca sa intre pe un post de radio, cum trebuie sa interactioneze cu organizatorii de evenimente, cum trebuie sa se impacheteze ca sa poata vinde. Si tot asa. Din pacate, exista doar o mana de trupe care stiu exact cum se pune problema in aceasta clipa in scena muzicala.

Vom discuta in cadrul conferintei de la Sibiu si despre acest subiect. Vom incerca sa intelegem de ce nu trebuie sa ne comparam cu Metallica, Red Hot Chili Peppers, Nightwish etc., de ce radiourile nu sunt obligate sa difuzeze o piesa pe care tu o consideri hit, de ce organizatorii de festivaluri nu au nicio obligatie fata de trupa ta, de ce trebuie sa muncesti mult mai mult decat ai avut impresia, de ce nu este suficient sa fii un muzician bun si atat in aceste vremuri, de ce trebuie sa cunosti bine cum se manageriaza o formatie, de ce trebuie sa cunosti dedesubturile scenei muzicale si, in niciun caz in ultimul rand, de ce trebuie sa ai o cultura muzicala bogata, de ce trebuie sa asculti multa muzica la randul tau ca sa iti formezi un orizont cat mai vast, indiferent daca esti nou sau veteran in bransa.

Ma opresc aici pentru moment, insa continuam discutia la Sibiu.