Ce construim? Festivaluri, libertate și mintea unei generații

Când 100.000 de tineri se adună la un festival, cine este responsabil pentru lumea în care pășesc — și pentru ideile pe care le duc acasă?

Festivalurile se numără printre cele mai puternice spații ale experienței colective rămase în Europa. Pentru milioane de tineri, un festival nu este doar divertisment — este locul în care valorile, identitățile și viziunile despre lume se formează în timp real, la scară largă, în compania celor de aceeași vârstă. Ceea ce aleg festivalurile să amplifice – și ceea ce aleg să tolereze – nu sunt chestiuni care ține exclusiv de libertatea artistică. Este o chestiune de responsabilitate culturală.

Două realități încadrează această conversație.

În Serbia, EXIT Festival — apărut în 2000 ca mișcare studențească împotriva lui Slobodan Milošević — a fost anulat în 2025 după ce fondatorii săi au ales să se alăture protestelor studențești împotriva guvernului Vučić și au fost privați de peste 1,5 milioane de euro în finanțare publică. Libertatea culturală a contat mai mult decât continuitatea afacerii. În peste 25 de ani, EXIT a devenit unul dintre cele mai recunoscute festivaluri din Europa — Best Overseas Festival (UK Festival Awards, 2007), Best Major European Festival (European Festival Awards, 2013 și 2017), Take a Stand Award (European Festival Awards, 2025). Ecosistemul său a generat cinci premii internaționale pentru trei festivaluri construite de aceeași echipă. Povestea EXIT nu este despre ceea ce industria muzicală a pierdut în Serbia. Este despre ceea ce industria muzicală trebuie să apere pretutindeni.

În întreaga regiune, festivalurile de hip-hop și trap au crescut exploziv, atrăgând sute de mii de tineri participanți — mulți dintre ei minori. Scenele lor amplifică artiști ale căror versuri normalizează în mod curent misoginia, consumul de droguri și violența. Libertatea de exprimare este o valoare fundamentală. Întrebarea rămâne însă: care este responsabilitatea unui festival atunci când conținutul pe care îl selectează modelează înțelegerea unei generații despre ceea ce este acceptabil?

Acestea nu sunt tensiuni izolate. Ele reprezintă o linie de fractură ce traversează întregul sector european al festivalurilor: tensiunea dintre creșterea comercială și responsabilitatea culturală, dintre libertatea artistică și datoria de protecție față de publicul tânăr, dintre valorile democratice și normalizarea prejudiciului.

Ce construiesc festivalurile în mintea unei generații? Unde se trasează granița dintre expresia artistică și amplificarea curatoriată a prejudiciului? Și ce înseamnă a lua atitudine — când a lua atitudine poate costa totul?